ASEZARE

              Satul Corbi este asezat pe partea dreapta a vaii râului      Doamnei si împreuna cu catunul Piua, Alexandria , Jghiab      (asezate pe stânga râului) si cu satul Poienarei (asezat pe      magura paduroasa la 4 km. sud-vest )au format în trecut comuna      Corbi. Prin ultima delimitare administrativa a comunelor, i s-a      adaugat si comuna Stanesti, situata la sud, tot pe valea râului      Doamnei, alungindu-se astfel comuna Corbi pe o distanta de      10 km. Valea este larg deschisa între doua dealuri, poalele      subcarpatice din muntii Fagarasului,orientata de la nord la sud,       comuna are o altitudine de circa 650-750 metri, la o departare       de 55 km.nord de Corbi si la distanta jumatate dintre      Câmpulung si Curtea de Arges plus 8 km. spre nord, localitati      prin care este legata prin cai directe de comunicatii. Satul Corbi      este unul dintre cele mai vechi sate ale tarii si in vechime se      numea CORBII DE PIATRA. La 15 aprilie 1456 Vladislav Voievod      al II- lea da batrânului Mogos hrisov pentru satele Corbi de pe      Arges in jos, Corbii de piatra si asupra mosiilor Micesti si      Malureni. Dupa unii cercetatori, satul Corbi din vechime isi trage numele de la Ioan Corvin de Huniade, care s-ar fi nascut aici si anume in Corbii de piatra. Istoricul Bonfini adus de regele Ungariei Matei Corvin la curtea sa pentru a scrie istoricul Ungariei, afirma ca Ioan Corvin de Huniade - tatal regelui- s-a nascut în Corbi, in Vicocorvo (în ungureste Holosin )din ,,Transalpina", adica din Tara Româneasca de dincolo de munti. Ioan Listus episcopul unguresc din Vesperin a notat pe marginile cronicii lui Bonfini pe la anul 1568 ca satul in care s-a nascut Ioan Corvin se numeste ,,Piatra de Corvo" în ungureste Hollkov, ca acolo este un castel ,,castelum"in Transalpina- adica Tara Româneasca si ca acest castel l-au stapânit Nicolae Olahul adica Românul -arhiepiscop de Strigoniu ,care dupa cum se cunoaste era din neamul lui Corvin. Ioan Bogdan, in ,,Documente si registre "paginile 40 si 45 , afirma ca Voicu tatal lui Ioan Corvin si fiu al lui Serban sau Serb a fost boier sau cneaz din Tara Româneasca si ca în anul 1409 a primit nobletea maghiara si cetatea Huniad de la regele ungar Sigismund, probabil pentru deosebite servicii aduse regelui - daca este adevarata traditia inregistrata de contemporani, ca Huniade isi tragea neamul din ,,Transalpina";ca urmare a acestei favori, Voicu, la anul 1409 trecea in tara Ungureasca impreuna cu fiul sau Ioan Corvin. Ioan Corvin , prin munca ,desteptaciune si alte insusiri militare si politice, se ridica la cele mai înalte ranguri si a condus cu multa iscusinta armata ungara în special in luptele cu turcii navalitori în Ungaria si-i învinse în mai multe rânduri. A dat ajutor si lui Vlad Dracul, domnul Tarii Românesti în lupte contra turcilor pe care i-a alungat din tara. Fiul lui Ioan Corvin, Matei Corvin, a ajuns rege al Ungariei. În secolele XV si XVI , când întinderea judetului Muscel era mai mica, comuna Corbi a facut parte din judetul Paduretilor, judet disparut, care era o mica fâsie de pamânt între judetele Muscel si Arges. Pe la sfârsitul secolului XV calugarita Magdalena, vaduva boierului Hamza, a facut aici în stânca pe piatra din catunul Jghiab un schit de calugarite, primul schit de calugarite din tara (N. Iorga-Istoria Bisericii române pag.269) Acest schit l-a dotat cu mosii , a fost apoi inchinat cu mosii cu tot mânastirii Argesului. Biserica se pastreaza si astazi amenajata în interiorul stâncii ,iar in jurul stâncii se pot vedea urmele chiliilor sapate în stânca. Nu se cunoaste daca înainte de acest schit ,în aceasta grota din stânca din piatra a fost sau nu biserica si daca a fost, cine a facut-o. Un act în care s-ar fi pomenit de vechimea bisericii s-a ridicat mai demult si s-ar fi dat arhivelor statului. Aceasta biserica face parte din parohia Alexandria, din satul Jghiaburi , unde se poate gasi mai detaliat istoricul acestei biserici. Radu de la Afumati - ce se poate numi al doilea ctitor al mânastirii Arges -a daruit întreg satul Corbi ,mânastirii Arges. Asa au ajuns corbenii sa fie clacasi mânastirii Argesului (Grigore Tocilescu-mânastirea Curtea de Arges pag.115) Satul Corbi a facut parte din cele 12 sate supuse schelei vamii Dragoslavele, unde se încasa vama pentru marfurile sau produsele ce intrau in tara sau treceau in Ardeal. Din vama încasata , jumatate era data mânastirii din Câmpulung, iar jumatate era data ca subventie pentru Scoala Domneasca din Câmpulung, înfiintata sub Antonie Voievod. Numeroase documente vorbesc despre aceasta: Radu Leon Voievod in anul 1665, Duca Voievod in anul 1675 si 1677, Serban Basarab Voievod Brâncoveanu 1692, Nicolae Alexandru Voievod 1720 -dupa C.Radulescu din judetul si comuna Corbi. La începutul secolului XVIII-lea peste vechii locuitori din Corbi a venit o puternica colonie de români din Ardeal, din satul Militarilor din comuna Jina sau Jivna de lânga Sibiu, plecati din cauza persecutiilor religioase din Ardeal din acea vreme. Din relatarile batrânilor satului, au plecat in jur de 100-120 de familii,cu tot ce au putut lua cu ei, în special multe vite. Au trecut muntii pe valea Oltului, apoi pe valea Argesului,si s-au îndreptat spre o mosie din Baragan pe care o aflasera mai dinainte. Vladica de la Curtea de Arges le-a iesit înainte si i-a convins ca sa ramâna pe mosia mânastirii din Arges, din comuna Corbi, pe care au vazut-o , le-a convenit si au ramas aici. Dintre familiile colonistilor , mai însemnate au fost: a Petricestilor, a Grosanilor, a Grigorestilor, a Dordestilor, iar din bastinasii gasiti aici au fost: familiile Sturzenilor, Samoila, Ciculesti, Bondoc. Asezati aici colonistii s-au pastrat cu totul firea lor, graiul, obiceiul si portul lor, nu s-au înrudit pana acum 50-60 de ani în urma cu cei din sat si nu au vrut sa împrumute nimic din firea lor. Flacaii si fetele lor nu concepeau sub nici un motiv sa se casatoresca cu fete sau flacai din alte sate. Tot în aceasta vreme au venit colonistii din Ardeal, care s-au asezat în satele subcarpatice, formând 16 districte de colonisti. Peste ele a fost numit protopop Bucur, tatal patriotului sciitor bisericesc protosinghelul Naum Râmniceanu, care confirma în mai multe scrieri colonizarea si originea sa din Corbii Muscelului:,,Colonistii veniti în Corbi sunt de fel din satul Jivna-Jina- : avem preiergheie la multe lucruri, care, ca unul ce crescusem de la tatele maicii mele în sud-Muscel, la satul Corbi de pe râul Doamnei, fiindca auzisem de la parintii mei ca ni se trage neamul din militarii unui sat mare, anume Jivna, nu departe de Sibiu dar si eu am familia în Valahia, acum de 70 de ani, din yilele stramosului meu, tatal Ioan"(C.Erbiceanu- ,,Viata si activitatea literara a protosinghelului Naum Râmniceanu la Academia Romana"). Naum Râmniceanu a fost un calugar, care în toata viata sa a scris în istoria noastra nationala si a învatat carte pe fiii neamului românesc peste o jumatate de secol , mai ales atunci când glasul României era apasat, înabusit si nu se auzea decât un glas strâns de limba si de sânge. El a lucrat pe atunci când biserica noastra nationala a fost vatra ce a încalzit pururi secole întregi si trupul neamului nostru în cultivarea limbii prin propovaduirea cuvântului în româneste, apoi si prin ajutorul banesc de care dispunea la scopuri patriotice.(C.Radulescu Codin:,, Muscelul si comuna Corbi") Naum Râmniceanu s-a nascut în anul 1764 noiembrie 27 în comuna Corbi din parinti români ,tatal sau numindu-se Bucur protopop. Pana la 12 ani a învatat în familie. La 15 ani a fost luat în casa de viitorul episcop al Râmnicului, care l-a tuns în calugarie-rasofor si hirotonit diacon. A fost un timp la manastirea Horezu, ocupandu-se cu transcrierea documentelor. A fost nevoit apoi sa se refugieze pentru o vreme în Transilvania, teritoriu austriac pe atunci, pentru a-si salva viata din cauza unor complicatii politice ale lui Nicolae Voda Mavrogheni pe care Naum le sustinea si lauda prin scris si cuvânt.Aici si-a mentinut existenta prin lectii de limba româneasca si greaca în familii particulare , meserie ce i-a fost de baza si dupa ce s-a întors în tara ca profesor particular prin familii boieresti din Bucuresti,Ploiesti, Corbi, Câmpina s.a. A cunoscut bine limba româneasca si greceasca, a avut un stil clar, lamurit, viguros, înflorit si dictiune aleasa. A urmat cursurile Academiei de la Bucuresti. A scris multe opere între care: -Epifomatele- pline de idei patriotice, aratând cine sunt românii -Sapte zeci de fraze elenistice s.a. în care descrie starea nenorocita în Valahia din acea vreme. -Istoria zavenii ca martor ocular -Poezii-pline de sarcasm la adresa eteristilor -A colectat documente din timpul sau de la boiri, oameni politici si altii, în trei volume -A tradus Istoria Bisericii Universale a lui Meletie al Atenelor -în trei volume, fiind cea mai buna ca stil si exactitate.

      A murit în anul 1838 la Mânastirea Cernica unde e îngropat. Asezati sub munti si având trecutul atat de zbuciumat, corbenii au o comoara întreaga de cantece, legende si obiceiuri, prezentând un mare interes istoric si filologic. O mare parte din legende si comori de limba, gândire si obiceiuri ale satenilor au fost publicate sub titlul ,,Literatura, traditii si obiceiuri din Corbii Muscelului" de C. Radulescu Codin- spicuim câteva legende: - Legenda râului Doamnei- Doamna lui Negru Voievod era sasoaica si dorea sa aiba si ea biserica in legea ei cum avea si barbatul ei pe legea lui, dar voievodul nu-i dadea voie. Profitând de plecarea voievodului la razboi,doamna si-a zidit o biserica, pe care a închinat-o Sfântului Nicolae- San-Nicoara. Întors acasa ,voievodul s-a aflat in fata faptului împlinit. Nemultumit si suparat, a pus ostenii sa traga cu tunurile si au darâmat-o de au ramas numai zidurile care se vad si astazi in Curtea de Arges. Doamna atunci s-a suparat, a luat ceea ce a putut într-o caruta trasa de bivoli si a fugit spre rasarit, pâna a ajuns mai la nord de Corbi, la un râu mare. Domnul, aflând de fuga doamnei, a alergat ca sa o prinda si sa o pedepseasca. Atunci doamna, ca sa nu o prinda a intrat în râu ca sa-l treca, dar s-a înecat în râu cu bivoli cu tot. De atunci acest râu se cheama ,,Râul Doamnei". -Mai sunt si alte variante tot în acest gen asupra Râului Doamnei- legenda cu Piatra Doamnei . Era odata prin partile acestea o doamna tare vestita ce se chema Cârjoaica, care îsi avea hotarul la locul ce se cheama astazi ,,plaiul din mijloc", la nord de satul Corbi, sub padure, pe malul stâng al râului Doamnei. Doamna era foarte bogata si avea unele obiecte domnesti ca razboaie de aur, furca de aur si multe odoare pe care le tinea îngropate in pamânt. Doamna de cate ori îsi spala hainele, trecea râul si le usca pe o piatra mare ce se gasea acolo. Odata pe când era cu hainele la uscat pe piatra, a venit unda mare a rauluio caci plouase la munte si s-a intamplat ca tot atunci sa vina si tatarii care voiau sa o prinda si sa-i ia odoarele de aur caci auyisera de bogatia ei. Îngroyita , doamna , ca sa nu o prinda tatarii,s-a aruncat în rau ca sa treaca la casa ei , dar s-a înecat în rau. De atunci piatra s-a numit ,,Piatra Doamnei"si raului i s-a zis ,,Raul Doamnei". -Legenda cu Poiana Razboiului- pe creasta dealului dinspre apus, din dreptul Corbilor. Afost pe vremea lui Negru Voda între români si unguri, zilesi saptamâni întregi. Izbânda era când de o parte , când de cealalta, pâna când s-a milostivit bunul Dumnezeu si au biruit românii, iar ungurii parte au fugit, parte au ramas morti. În amintirea acestor lupte, poiana din vârful dealului s-a numit ,,Poiana Razboiului" - Legenda bisericii din Jghiab. Din batrâni se mentine traditia ca Negru Voda ar fi venit de peste munti , iar dupa altii ca ar fi fugit în Tara Ungureasca ,fiind fugarit de tatari si de unde iarasi a venit în tara si a descalecat la Câmpulung, unde a facut o mânastire si a întarit-o cu ziduri strasnice , apoi si-a ales un alt loc la cetate (se face aluzie la cetatuia lui Negru Voda din comuna Stoienesti si Cetateni, judetul Arges). De la cetate se repeyea si batea când într-o parte ,când în alta a tarii si mai venea din când în când si pe la noi pe la Corbi. Odata, dupa ce batuse pe tatari, drept multumire lui Dumnezeu, a zidit biserica din piatra careia i se zice ,, Biserica din Jghiab". Mai târziu biserica a fost facuta schit de calugari cu chilii si trapeza. Asa au gasit colonistii veniti în Corbi din Jina Sibiului. Hramul acestei biserici era ,,Sfintii Apostoli" si se serba cu pompa mare de se dusese vestea pâna departe. Petrecea lumea, oamenii erau voinici si bisericosi si se dusese vestea de harnicia lor. Adesea, la hramul bisericii, venea si domnul tarii Neagoe Basarab de la Curtea de Arges cu suita sa. Cu acest prilej, adunându-se multa lume, veneau si negustorii ca sa-si vânda marfa, ceea ce a generat târgul anual din corbi de la Sân-Petru (sarbatoarea Sfintilor Petru si Pavel) ,ce se mentine cu vigoare si în prezent. Ocupatia locuitorilor Ocupatia principala a locuitorilor este cresterea vitelor, în special ovine, care s-au mostenit din tata în fiu, încât au devenit foarte buni ciobani si mult solicitati în întreaga tara pe unde sunt raspânditi.este o meserie care se mosteneste si mult mai greu se învata. În ultimele doua decenii s-au dezvoltat impetuos si pomicultura, care da rezultate bune si care detine circa 700-800ha.numai în Corbisi satul Jghiaburi. În ultimul deceniu tineretul s-a îndreptat spre scoli si implicit în industrie. PORTUL Pâna la razboiul al II-lea mondial barbatii au pastrat portul national din vechime:camasa albadin in sau din bumbac tesuta în casa, itari (cioareci) albi din stofa din lâna de dimie tesuta în casa si stânsi pe picior, chimir, opinci si palarie ciobanesca cu fundul micsi haina neagra din mite de miel, iar iarna si cojioc din piele de oaie. Femeile purtau iiedin pânza alba tesutaîn casa, din bumbac, împodobita cu motive nationale de diferite culori, sorturi, cratinte , la spate negrecu dungi marunte din culori predominând rosu cu albastru, în fata cratinta neagra, ciorapi lungi din lâna alba sau bumbac, pieptar din piele de oaie argasita, opincidin piele si pe cap o naframa de pânza subtire din bumbac, alba, asezata peste un carton asezat in doua colturi pe cap, numita ,,valitura"(acelasi port ca în comuna de origine veche- Jina). Se încingeau cu brâu sau bete tesute din fire de lâna de diverse culori. În timpul mai recent se încingeau cu fota, si purtau pe cap un ,,cot" de obicei negru, înflorat (din industrie). Astazi barbatii se îmbraca în general cu confectii din industrie, în afara de batrâni, iar portul national îl îmbraca numai la sarbatori si în special la cele nationale. GRAIUL Vorbirea curenta este în mare pastrata ca si cea din comuna de origine-Jina, dând un aspect aparte fata de locuitorii celorlalte comune din jur, încât pe drept cuvânt comuna Corbi, în vechiul cuprins poate fi numita ,, o interesanta insula etnografica" ,asa cum se exprima scriitorul C. Radulescu Codin în ,, Muscelul nostru si comuna Corbi".

PAROHIA CORBI

      În comuna Corbi întregita prin anexarea si a fostei comune Stanesti, sunt sase parohi: Corbi, Alexandria, Poienarei, Corbisori, Stanesti si Pârâiesti. Parohia Corbi cuprinde satul corbi, asezat pe partea dreapta a râului Doamnei. Nu se cunoaste când a fost înfiintata. În dosarul Mitropoliei Bucuresti nr 498/ 317 n. d. 4, anume: ,, Catastiful de încheiere a socotelilor banilor ploconului cu cantelaria Sfintei Mitropolii pe acest an cu leat 1828" se mentioneaza si biserica din Corbi ca facând parte din Muscel, plaiul Nucsoara, sub dependenta Sfintei Mitropolii a Ungro-Vlahiei , ce a durat pâna în anul 1950, când a trecut de Sfânta Mitropolie a Olteniei prin Sfânta Episcopie a Râmnicului si Argesului sub a carui jurisdictiune se afla si în prezent. Parohia are doua biserici. BISERICA VECHE- ESTE SITUATA ÎN PIATA SATULUI Corbi, ce formeaza si centrul civic al comunei si se margineste la apus cu soseaua judeteana Corbi- Nucsoara. Este construita de locuitorii satului sub staruinta lui Stefanica Frunzescu în anul 1828 si zugravita în anul 1830 din îndemnul logofatului Giurca Hagiu, în timpul arhiereului Grigore(1823-1838), care este mentionat în pisania bisericii. Nu se cunosc nici zidarul constructor si nici zugravul. Este în forma de corabie, împartita în : altar, naos, pronaos si tinda sau pridvor. Este ridicata, dupa cum au sustinut unii din batrânii satului, pe locul unei alte biserici mai mici, care a ars , despre care nu sunt informatii sau date. Biserica este zidita din piatra intercalata cu caramida , atât la soclu, cât si la cornise. Are un brâu proeminent între soclu si zidul propriuzis si un alt brâu, la fel , în apropierea cornisei. Pridvorul are în fata doi stâlpi de zid pe care se sprijina doua arcade larg deschise. Între stalpi sunt treptele de intrare spre usa bisericii. La pridvor si la pronaos platformele sunt orizontale, construite din scândura de brad , fixate pe grinzi de stejar ce se sprijinesc pe ziduri. Acoperisul este construit din lemn si din sita de brad .Deasupra pronaosului este construita turla din scânduri de lemn si acoperita cu sita . Turla serveste de clopotnita. Atât locasul usilor,de intrare în biserica, cât si locasul ferestrelor, este construit din stâlpi de piatra slefuita pe care se fixeaza direct ferestrele si usile. Pronaosul este despartit de naos prin doi stâlpi patrati si grosi de zid, ce formeaza înca doua intrari laterale pe lânga cea principala dintre acesti stâlpi, în naos. Catapeteasma este din zid si are trei intrari în altar.

     Bolta de la naos se prelungeste si în altar si e construita din leasa de nuiele de lemn de alun. Întreaga biserica este pardosita cu dale mari de piatra lustruita. Pisania biserici este scrisa pe o placa de piatra lustruita de 1,65m x 1,10 m,îngropata în zid , în pridvor înaintea usilor de intrare în pronaos. Este scrisa în litere chirilice, sapate în piatra. Nu se poate descifra decât fragmentar din cauza literelor care sunt combinate mai multe într-o singura litera, iar altele sunt aproape sterse - tocite de vreme. Textul pisaniei: ,, Ridicatu-sa aceasta sfânta biserica Sfânta Troita în timpul Sfântului Episcop Grigore al Argesului de catre iereu Ion cu sotia sa Ana, iereu Constantin cu sotia sa Ioana, Ion cu sotia sa Maria. Restul indescifrabil ,,...cu tot neamul lor" Pictura bisericii.- nu se cunoaste zugravul. Pictura este în tehnica ,,tempera". Este afumata si în mare parte degradata. În unele parti este indescifrabila. Executarea picturii nu a fost din cele mai reusite. În altar, pe bolta, este zugravit Mântuitorul Iisus Hristos pe jilt , încadrat de un cerc cu scriere ilizibila, încadrat de sase îngeri. În partea de rasarit se afla Sfânta Fecioara Maria pe jilt, cu pruncul în brate, încadrata de doi îngeri, iar în parti se afla patru prooroci. Urmeaza , mai jos, doua rânduri de sfinti asezate etajat. Numele sfintilor , în cea mai mare parte,sunt sterse, ori ilizibile. La proscomidiar este scena punerii în mormânt a mântuitorului si Pruncul în potir . Scrierea de la proscomidiar este ilizibila. Pe zidul catapetesmei, în altar este scena biblica ,,jertfa lui Avraam"încadrata în parti de câte un sfânt.Deasemenea si pe stâlpii catapetesmei de la usile altarului. Naos catapeteasma: jos sunt patru icoane mari împaratesti ce încadreaza usile Sfântului Altar. Sunt din lemn, pictate în ulei si reprezinta, începând de la nord: Sfântul Ioan Botezatorul cu Sfântul Stefan, Sfânta Fecioara Maria cu Pruncul în brate,Mântuitorul Iisus hristos, Sfânta Treime. Deasupra, pe cele doua rânduri suprapuse, gasim cele douasprezece praznice împaratestice având în mijloc pe mântuitorul Iisus Hristos si respectiv cei doisprezece apostoli. Sunt picturi pe zid, încadrate în chenare. Deasupra catapetesmei se afla o cruce din zid pe care este pictat Mântuitorul rastignit -încadrat de Sfântul Ioan Botezatorul si Sfânta Fecioara Maria. Pe bolta, între Sfântul Altar si Naos-deasupra catapetesmei, este un chenar cu medalioane cu sfinti. Bolta: În mijlocul boltei, sus, se afla Pantocratorul( Domnul Iisus Hristos) încadrat într-un cerc cu inscriptii indescifrabile. Urmeaza al doilea cerc, mai larg, în care sunt scene biblice neclare, în patru puncte cei patru Evanghelisti. Mai jos urmeaza scene din Noul Testament:,,Cina cea de taina", Domnul Iisus Hristos în gradina ghetsimani si alte scene neclare pe partea de nord. Patimile si Învierea Domnului pe partea de sud. Sub acestea, pe pereti, de jur împrejur, sunt pictati sfinti, al caror nume sunt ilizibile. Pe partea de rasarit a peretelui ce desparte naosul de pronaos gasim ,,Adormirea Maicii Domnului", iar pe stâlpii ce despart naosul de pronaos, câte un sfânt. Pronaos: Pe stâlpii despartitori pronaos- naos gasim: Sfântul Nicolae, sfânta fecioara Maria, Domnul Iisus Hristos si Sfânta Treime. Pe peretele din nord, doi arhierei si un grup de ctitori. La apus, deasupra usii gasim ctitorii principali care tin de biserica pe o esarfa. La sud , picturaeste stearsa. Pridvor: În dreapta usii de intrare în biserica se afla pictat Mântuitorul încadrat de sfânta Fecioara Maria si Sfântul Ioan Botezatorul. La stânga, se afla Fecioara Maria încadrata de Sfintii arhangheli Mihail si Gavriil. În partile de nord, apus si sud scene din facerea lumii. Parte exterioara a pridvorului- frontonul bisericii-deasupra stâlpilor, este zugravita în semimedalion, ,, Sfânta Treime", ,, Uciderea cu pietre a Sfântului Arhidiacon Stefan" , ,,Taierea capului Sfântului Ioan Botezatorul ", ,,Prezentarea pe tipsie a capului Sfântului Ioan Botezatorul la ospatul lui Irod". Pictura este în tehnica ,,fresco"si e singura pictura a bisericii care s-a pastrat bine. Starea bisericii: Bolta bisericii la altar si naos este fisurata din trecut- probabil din cauza diverselor cutremure si a vechimii. Si zidul prezinta asemenea fisuri. Acoperisul este bun. Ca urmare a cutrmurului din 4 martie 1977 biserica nu a suferit nimic.

BISERICA NOUĂ

      Biserica veche devenind neâncapatoare si fiind degradata, în anul 1941enoriasii parohiei- prin Consiliul parohial, au luat initiativa construirii unei noi biserici, pe care au amplasat-o în imediata apropiere, la nord de biserica veche. S-au orientat asupra unui locas care sa corespunda cerintrlor prezente cât si pentru un viitor îndelungat, deci un locas de închinare mult mai mare si mai impozant fata de biserica veche. Aprobarea documentatiei, organizarea santierului, coordonarea lucrarilor de fundatie au fost conduse de preotul parohiei respective Gheorghe Popescu-Slanic. Continuarea lucrarilor din caramida la corpul bisericii, turlele, acoperisul, finisarea lor si dotarea bisericii s-au continuat din anul 1943 prin staruinta si abnegatia P. C .Pr.Ion Corbeanu . Dupa îndelungata întrerupere în care s-au depus mari eforturi pentru procurarea fondurilor si a materialelor necesare- perioada incerta în timpul razboiului si dupa razboi, cladirea bisericii a fost terminata în anul 1963 si data cultului în 25 octombrie 1964. Are hramul ,, Sfânta Treime". Fondurile necesare au fost procurate prin contributia masiva a enoriasilor si în oarecare parte de la Sfânta Episcopie a Râmnicului si Argesului. Biserica este construita în forma de cruce si are doua turle , cea mai mica servind de clopotnita. Fundatia este din beton armat, corpul cladirii din caramida si stâlpi de beton armat, acoperisul din lemn si învelit cu tabla galvanizata. Turlele au la baza câte un patrat de sase metri întrerupte la mijloc de o centura de beton armat. Boltile turlelor sunt construite din lemn si acoperite cu tabla galvanizata. Cladirea are în exterior un brâu îngropat în zid la distanta de peste un metru sub cornise în care se poate aplica un ornament care ornament nu s-a mai aplicat. Brâul este încadrat sus si jos de doua chenare mici, executate din caramida asezata în colturi. Al treilea chenar similar cu cele doua este imediat dupa cornise. În partea de nord-vest, lânga pridvor, cladirea are o nise în exterior, în interiorul careia este amplasata usa secundara a bisericii si scara care duce la cafasul corului si la clopotnita, în turla mica. În partea de sud altarului este amplasata usa de unde porneste un coridor din care se poate intra in altar sau direct în naos. Pridvorul bisericii este construit din caramida, sustinut de patru stâlpi rotunzi care au la capatul de sus capiteluri. Printre acesti stâlpi este trecerea spre usa principala a bisericii. Toate lucrarile din fundatie si zidarie au fost executate de mesterul zidar Nicolae Avramescu din Curtea de Arges. Lucrarile din lemn au fost executate de mesterul Ghica Ciolca din satul Vâlsanesti, comuna Musetesti Arges. Pictura a fost executata de pictorul Teodor Petrescu din comuna Tutana , judetul Arges. Pictura este astfel dispusa: Altar: Pe bolta, sus, Sfânta Fecioara Maria cu pruncul în brate încadrata de Sfintii Îngeri Mihail si Gavriil, regii David si Solomon, respectiv în dreapte si stânga, câte o grupa de îngeri , iar în mijloc, deasupra catapetesmei, Sfântul Duh- chip de porumbel. Urmeaza în jos un chenar cu medalioane cu Sfintii Ierarhi: Silvestru, Iosif , Dionisie, Ghermano, Chiril, Roman, altercati de câte un medalion cu ornamente. Un rând mai jos sfintii:arhidiaconi Cornel si Stefan,Sfintii Nicolae, Vasile, Ioan si Grigorie, Atanasie si Spiridon, încadrati de scene din Vechiul Testament, dreapta Jertfa lui Avraam si stânga jertfa lui Cain si Abel. La proscomidiar: Domnul Iisus Hristos în potir.

      Între bolta altarului si bolta naosului este o acolada de ornamente pe cele trei laturi. Naos. Catapeteasma construita din lemn de stejar sculptat cu motive brâncovenesti. La catapeteasma, jos, se afla cele trei usi precum si icoanele împaratesti:Sfântul Ioan Botezatorul si Sfântul Nicolae, Sfânta Fecioara Maria, Domnul Iisus Hristos si Sfânta Treime. Pe usile împaratesti este pictata ,, Buna Vestire", iar pe usile laterale Sfintii Mihail si Gavriil . În rândul urmator de sus sunt cele douasprezece praznice împaratasti, având în mijloc icoana ,,Cina cea de taina". În rândul al doilea superior: icoanele celor doisprezece apostoli, având în mijloc icoana Sfintei Mahrame cu chipul Mântuitorului. În rândul al treilea superior gasim icoanele celor doisprezece profeti, având în mijloc icoana Sfintei Treimi. Deasupa catapetesmei se afla crucea cu rastignirea Mântuitorului , încadrata de Sfânta Fecioara si Sfântul Ioan Botezatorul. Toate icoanele catapetesmei sunt pictate în ulei, pe lemn. În fata catepetesmei se afla doua sfesnice mari , împaratesti, cu icoana Sfintei Fecioare Maria si iconostasul. Sânul din stânga , de jos în sus: Un chenar cu ornamente. Urmeaza rândul imediat superior cu figuri de sfinti:Sfântul si dreptul Ioachim, Sfântul Dimitrie, Teodor Tiron,Mina , Procopie,Serghie, Trifon si Pantelimon. Urmeaza un chenar cu medalioane cu sfinti , încadrate cu medalioane cu ornamente cu arabescuri: Sfintii Emilia, Calinic, Haralampie,Ilarion si Trifon. Mai sus este scena ,, Nasterii Domnului Iisus Hristos", încadrata de un chenar mai mic ce imita o rama de tablou. În sânul din dreapta , jos , este un chenar cu ornamente arabescuri, apoi , în rândul imediat sus gasim Sfintii : Ana, Gheorghe, Mercurie, Eustatie, Plachida, Nestor, Ioan Valahul,Constantin si Elena cu crucea în mijloc.În rândul superior, un chenar cu medalioane cu sfinti, încadrate cu medalioane încadrate cu ornamente arabescuri, sfintii: Victor, Evghenie, Ioan ,Marin, Gurie. Urmeaza deasupra naosului în sus, turla care se sustine pe un patrat de patru acolade ornamentate pe trei parti cu arabescuri.

      Pe aceste acolade se sprijina alte patru acolade mai mici, ornamentate cu vita de viesi struguri care formeaza de fapt, baza propiuzisa a turlei. Pe turla urmeaza un chenar ornamentat cu medalioane cu sfinti , intercalat cu medalioane cu ornamente.Urmeaza liturghia sfintilor îngeri. Apoi un hexagon pe care se continua turla mai îngustata si cu opt ferestre înalte de opt metri, întrerupte la mijloc de un chenar cu arabescuri între ferestre jos si sus sfinti. Deasupra ferestrelor sunt pictate cele noua cete îngeresti. Pe bolta turlei este Pantocratorul-Domnul Iisus Hristos-înconjurat de un chenar pe care scrie:,, Doamne cauta din cer si vezi si cerceteaza via aceasta pe care a desavârsit-o dreapta Ta si o desavârseste pe ea ". Între naos si pronaos este o bolta încadrata de doua acolade, cea dinspre apus a patratului de la baza turlei mari si cea dinspre rasarit a patratului de acolade pe care se sprijina bolta de la turla mica. Acolada de la turla mare este ornamentata cu arabescuri, iar acolada de la turla mica este ornamentata cu medalioane cu oarnamente intercalate cu medalioane cu sfintii: Domnica, Macarie, Teodora, Irina, Ilarion si Marina. Pe bolta, sus, Sfântul Ioan Botezatorul cu tipsia cu capul în mâna, înconjurat de un chenar pe care scrie:,, Pocaiti-va, pocaiti-va, ca s-a apropiat împaratia cerurilor, care sta gatita voua de la facerea lumii", încadrat de tablourile ,,Taierea capului sfântului Ion Botezatorul" si tabloul ,, Sfântul Ioan Botezatorul propovaduind poporului" si mai jos Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Pronaosul . Pe peretii de nord sunt pictati sfintii: Neofit, Varvara, Parascheva, Stelian si în medalion ,sub cafas, sfântul Dimitrie Basarabov. Deasupra, un chenar cu arabescuri, apoi scena: ,, Iisus la nunta din Cana Galileii". Pe peretele de sud sunt sfintii: Eftimie cel Mare, Sava , Antonie cel Mare si Sfânta Elisabeta în medalion sub cafas. Deasupra, un chenar mic, ornamentat cu arabescuri si, mai sus, scena ,, Învierea lui Lazar din morti". Urmeaza un patrat din patru acolade mari,cu chenar cu medalioane cu vita de vie si struguri, intercalat cu medalioane cu sfinti. Pe acolada , din rasarit,-vezi mai sus. Acolada din sud , Sfintii: Veniamin si Pahomie si la apus Sfintii: Atanasie, Olimpia, Pafnutie, Inochentie,Veronica si Teodosie. La nord: Evghenie si Fevronia. Urmeaza al doilea patrat din patru acolade mai mici, pe care se sprijina bolta propriu-zisa. În colturile patratului ,sus, se afla Sfintii cântareti: Cosma ,Iosif, Ioan Damaschin si Teofan. Urmeaza un chenar rotund cu ornamente , apoi noua îngeri care sustin un chenar rotund cu raze, un chenar cu tricolor rosu,galben si albastru, iar în interior, un chenar scris:,, Trei sunt care marturisesc în ceruri: Tatal, Fiul si Duhul Sfânt si Acestia trei, Una sunt.Treime Sfânta si nedespartita, slava Tie !"În mijloc este Sfânta Treime. Pe peretele de apus , sub cafas, -în dreapta- este portretul patriarhului Iustinian, iar în stânga , al episcopului Iosif al Râmnicului si Argesului. Pe plafonul podelei cafasului se afla Maica Domnului cu Pruncul în brate, într-un chenar sustinut de patru îngeri. Deasupra cafasului , pe peretele de apus , este tabloul ,,Adormirii Maicii Domnului." În pridvorul bisericii, deasupra usilor principale, este scris ,, Veniti de primiti lumina! Lumina lui Hristos lumineaza tuturor." Deasupra usilor este pisania, iar în dreapta si în stânga sunt Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Deasupra , Domnul Iisus Hristos încadrat de Sfânta Fecioara Maria si Sfântul Evanghelist Ioan , apoi în dreapta, judecata sufletului, iadul si profetul Moise aratând pe Iisus jidovilor. În partea stânga,raiul si credinciosii în sânul lui Avraam. Pe bolta sunt medalioane cu Emanoil încadrat de Sfântul Ioan Botezatorul si Maica Domnului, pe partile de nord si sud ale boltii sunt doi îngeri. Pe peretele boltii de apus sunt scene biblice: ,,Facerea lui Adam ", ,, Greseala lui Adam", ,,Adam condamnat la munca". Pe frontispiciul bisericii este un tablou cu Sfânta Treime încadrata de Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Atât constructia bisericii cât si pictura sunt în buna stare, neprezentând nici o avarie. Pictura este în tehnica ,, freso". Textul pisaniei bisericii noi din parohia Corbi, comuna Corbi, judetul Arges. ,, Cu vrerea Tatalui, cu ajutorul Fiului si cu savârsirea Sfântului Duh, prin osârdia si obolul credinciosilor parohiei Corbi si a altor crestini, cu ajutorul si deosebita purtare de grija a P.S.S.Iosif Episcop al Râmniculuisiu Argesului, cu îndemnul si staruinta P.C.Paroh Ion Corbeanu, ajutat de Consilierii parohiali. Ridicatu-sa din temelie acest Sfânt locas cu hramul ,, Sfânta Treime". Lucrarile s-au început în anul 1940 decatre P.C. Pr. Gheorghe Popescu si continuate din anul 1942 de catre P.C.Pr.Ion Corbeanu si s-au terminat în anul 1963. S-a sfintit de P.S.S.Iosif episcop al Râmnicului si Argesului la 25 octombrie1963 vicar al Sfintei Episcopii fiind P.C.Pr.Ghermano Dineata, protoiereu-Dumitru Tita. Pictura s-a executat în tehnica ,, fresco" de catre pictorul Tudor Petrescu. Intre anii 2005-2007 s-a restaurat aceasta Sfanta Biserica, cu binecuvantarea P.S.Calinic, Episcop al Argesului si Muscelului. In data de 6 noiembrie 2007 s-a resfintit de catre I.P.S.Teofan,Mitropolitul Olteniei si P.S. Calinic, Episcop al Argesului si Muscelului, lucrarile de restaurare fiind coordonate de catre: Pr. Paroh Sturzeanu Dumitru-Victor, pr.II Stancescu Ioan, pr.III Rosu Ion Irinel, precum si de consiliul parohial. Pictor restaurator a fost d-na Tatiana Hedesiu." Preot Paroh Sturzeanu Dumitru-Victor